La o intilnire din cadrul unui proiect cu fonduri europene, un tinar din Barcelona m-a intrebat de unde sint, din Romania. I-am raspuns, fara sa ma gindesc prea mult: „Din Bucuresti, insa e un oras care nu-mi place si pe care nu ti-l recomand!“. Spaniolul a ris: „Toti romanii pe care i-am intilnit sint din Bucuresti si toti tin sa precizeze cit de mult il urasc...“, apoi a trecut cu nonsalanta la urmatorul interlocutor, pentru a afla de unde este, din Bulgaria.
Aceste conversatii tipice pentru asa-zisele multicultural meetings sint, de regula, plictisitoare si de conjunctura, nimeni nu este cu adevarat interesat de tara de provenienta a celuilalt, cu atit mai putin de parerea lui despre orasul sau natal pe care il va vizita probabil, absolut din intimplare, la o viitoare intilnire „de proiect“. Dupa un „sejur“ de trei-patru zile va retine: o camera de hotel, sala in care are loc intilnirea si mici amanunte legate de catering, o excursie pina la Casa Poporului si alte mai putin impozante ramasite ale unui regim comunist, o cina „traditionala“ si paharele de vin baute in plus, dupa regulile socializarii, care ii vor da brusc senzatia ca totul in jurul sau este extrem de pitoresc, iar a doua zi nu va mai simti decit vagi dureri de cap. Bucurestiul sau „de week-end“ este cu totul altul decit cel al nostru, al locuitorilor sai. N-avem un fluviu pe care sa ne plimbam cu barcuta, n-avem strazi personalizate de un trecut sau macar de prezent si de oamenii de acum care ar putea sa inventeze ceva pentru a lasa o amprenta, n-avem muzee „de 5 stele“, aparent n-avem nimic.
Insa un alt proiect – „Povestind Bucurestiul“ –, in care m-am implicat recent, mi-a schimbat oarecum acea atitudine „provinciala“, oarecum jenata a celui care locuieste într-un sat ceva mai mare, cu care nu se poate lauda in fata unui strain ce traieste intr-un oras in adevaratul sens al cuvintului, cum este de pilda Barcelona. Mi-am dat seama ca e un soi de ipocrizie la mijloc si ca ar trebui, inainte de ne impune o datorie civica sau alta, sa ne asumam faptul ca traim în Bucuresti. Sa incercam sa decupam acele locuri si pe acei oameni care ne reprezinta. Sa ne cream propriul oras din povesti. Categoric, imi place mai mult orasul „povestit“ decit cel real si il recomand oricui, fara retinere.
citeste mai mult - la http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=282&cmd=articol&id=11012
-ro_blue.png)
